O vecină întreabă dacă știi pe cineva care poate scurta o perdea. Îți amintești de croitoreasa de pe strada din spate. Când ai dus la ea o haină veche, a ascultat ce voiai să păstrezi și nu s-a grăbit să taie. Încă porți haina aceea. Ai putea trimite doar un număr de telefon. Alegi să adaugi: «La mine a lucrat îngrijit și a verificat lungimea împreună cu mine.» Este o recomandare mică, sprijinită pe ceva trăit.
Unele mulțumiri se opresc firesc la omul care ne-a ajutat. Altele își găsesc, mai târziu, o continuare într-o conversație obișnuită. Nu trebuie să pornim o campanie și nici să devenim apărătorii neobosiți ai cuiva. Ajunge să nu lăsăm un lucru bun să se piardă din neatenție atunci când altcineva îl caută. În locul unei liste de nume necunoscute, putem oferi o experiență precisă: eu am fost aici, iar această grijă am întâlnit-o.
De ce este acesta un act de recunoștință? Fiindcă ceea ce am primit nu rămâne doar un avantaj păstrat pentru noi. Îi recunoaștem valoarea și în afara momentului în care ne-a fost de folos. Nu cumpărăm bunăvoința croitoresei pentru următoarea vizită și nu îi achităm o datorie ascunsă. Îi facem cunoscută munca, în măsura în care o cunoaștem. Mulțumirea devine astfel o legătură între o grijă deja întâlnită și o nevoie care abia se ivește.
Tocmai de aceea, recomandarea nu are nevoie de vorbe mari. «Nu greșește niciodată» sau «face orice» ar pune pe umerii unui om promisiuni pe care nu le-a făcut. Putem spune ce a fost bine pentru noi, fără să garantăm toate întâlnirile viitoare. Dăm datele atelierului făcute publice, nu numărul personal primit în încredere. Iar vecina rămâne liberă să aleagă alt loc. O recomandare recunoscătoare deschide o posibilitate; nu cere ascultare și nu transformă experiența noastră în poruncă.
Data viitoare când cineva caută un om priceput, oprește-te o clipă înainte să răspunzi «nu știu». Poate că știi și doar ai uitat să legi numele de binele primit. Dacă îți amintești, spune puțin și exact. Nu datorezi o reclamă nimănui. Dar poți alege ca atenția unui om să nu rămână nevăzută, iar altcineva să găsească mai ușor ajutorul de care are nevoie.