«Te sun joi, după ce ies de la lucru», spune un prieten. Nu este o urgență și nici o veste mare de așteptat. Ai nevoie să vorbiți despre mutarea care se apropie, despre casa rămasă pe jumătate în cutii. Joi, telefonul sună. Îți dai seama abia atunci că nu ai petrecut ziua întrebându-te dacă să îi scrii din nou. Un om a spus că va fi acolo și a fost. La sfârșitul conversației, îi mulțumești și pentru asta.
Poate părea ciudat să mulțumim cuiva fiindcă a făcut ce a promis. Nu era firesc? Ba da. O promisiune creează o așteptare îndreptățită, nu o loterie în care trebuie să ne bucurăm că am câștigat. Cel care și-a dat cuvântul are o răspundere. Totuși, între a recunoaște această răspundere și a vedea omul care o duce nu există o contradicție. Putem spune «mă puteam baza pe tine» fără să înțelegem prin asta «nu mai am nimic de observat».
Într-o promisiune ținută primim și ceva mai puțin vizibil decât telefonul, vizita ori lucrul adus la timp: posibilitatea de a ne așeza ziua în jurul unui cuvânt. Nu mai verificăm întruna, nu pregătim pe ascuns trei variante de rezervă. Celălalt a păstrat în minte o discuție care pentru noi conta. Poate și-a notat, poate și-a întrerupt altă ocupație. Nu trebuie să inventăm sacrificii ca să vedem această atenție. Este suficient că încrederea noastră nu a fost lăsată să aștepte fără răspuns.
De ce mulțumim, atunci? Nu pentru a declara că promisiunile sunt opționale, ci pentru a arăta ce a făcut posibil respectarea lor. «Îți mulțumesc că ai sunat când am stabilit. Mi-a prins bine să știu că putem vorbi astăzi.» Cuvintele acestea nu oferă o medalie pentru un comportament obișnuit. Ele îl primesc în mod conștient. Nu orice bine trebuie numit dar: unele lucruri ni se cuvin în temeiul unui acord, iar recunoștința poate exista și acolo, fără să ne șteargă drepturile.
Nici nu trebuie să cerem oamenilor o punctualitate fără fisură. Uneori apare ceva, iar grija ia forma unui mesaj care anunță schimbarea și propune altă oră. Ceea ce prețuim este faptul că nu suntem uitați în înțelegerea făcută împreună. Putem observa asta chiar astăzi, într-un «am ajuns, cum am vorbit» sau într-o vizită care nu a avut nevoie de reamintiri. Mulțumirea spune simplu: am văzut că ai avut grijă de cuvântul tău și, prin el, de mine.