Jurnal

Jurnal

Însemnări despre recunoștință ca act — și despre întrebarea care o însoțește.

Firimiturile adunate altfel

Recunoștința nu observă doar ceea ce ne-a venit în mână, ci și ce a fost adunat dinainte ca lucrul să ajungă la noi — o osteneală fără martori…

↗

Cutia ținută pentru celălalt

O femeie ține o cutie de bomboane neîncepută douăzeci de minute, într-o stație de autobuz. De ce mulțumim pentru un lucru care nu ne-a fost dat: fiindcă nu…

↗

Cine se oprește înainte să spună

O fișă pierdută se întoarce de la biroul de obiecte găsite, iar omul de acolo are un caiet unde ar putea nota orice. De ce mulțumim unei tăceri:…

↗

Restul care i se cuvine clientului

Cincisprezece bani dați înapoi e o socoteală, nu un dar: mulțumim fiindcă cineva a ales să nu uite de buzunarul nostru după ce afacerea se încheiase. De ce…

↗

Nimic nu e o veste

Un „nu e nimic” spus la o consultație e o propoziție despre ziua de acum, nu o garanție pentru lunile ce urmează. De ce mulțumim: pentru sfertul de…

↗

Punctul care s-ar fi închis oricum

Un funcționar continuă o propoziție după ce noi ne-am ridicat să plecăm, deși dosarul se închidea și fără ea. De ce mulțumim pentru ce nu schimbă nimic: fiindcă…

↗

Castronul întors plin

Un castron împrumutat se poate întoarce gol, spălat sau plin cu altceva. De ce mulțumim pentru ultima variantă: fiindcă cineva a adăugat, fără să i se ceară, un…

↗

Mersul până la pompă

Un bine gata făcut la ușă e altceva decât unul care ne scoate din casă seara, la o benzinărie. De ce mulțumim pentru un ajutor neplăcut: fiindcă tocmai…

↗

Borcanul rămas pe jumătate

Un borcan de miere scos din cămara de urgență a altcuiva nu s-a micșorat, ci s-a împărțit. De ce mulțumim și când nu: fiindcă un dar găsește adesea,…

↗