La bibliotecă, o femeie a căutat pentru tine o carte al cărei titlu nu îl mai știai. A ascultat câteva amănunte, a verificat rafturile și s-a întors cu volumul potrivit. Mai târziu, înainte să pleci, vrei să îi spui cât te bucuri. Dar acum ajută un copil să își facă primul permis. Ai deja vorbele pregătite. În loc să intri peste explicația ei, rămâi puțin deoparte, cu cartea sub braț.
Nu orice impuls bun trebuie împlinit chiar în clipa în care apare. Uneori suntem atât de bucuroși că avem ceva frumos de spus, încât presupunem că vorba noastră are întâietate. Doar nu venim cu o reclamație, ci cu o mulțumire. Totuși, pentru omul din fața noastră, întreruperea rămâne o întrerupere: pierde șirul, se întoarce, încearcă să fie disponibil pentru două persoane deodată. Intenția noastră caldă nu face să dispară acest mic efort.
De ce să așteptăm? Pentru că atenția pe care am primit-o nu ne dă un drept asupra întregii atenții a celuilalt. Bibliotecara a fost prezentă pentru noi; acum este prezentă pentru copil. Dacă am văzut cu adevărat binele din gestul ei, putem recunoaște același bine și când se îndreaptă în altă parte. A mulțumi înseamnă atunci și a nu întrerupe ceea ce tocmai prețuim. Nu ne retragem fiindcă am conta mai puțin, ci fiindcă și întâlnirea de lângă noi merită să fie întreagă.
Fapta este simplă: nu chemi omul din mijlocul unei explicații și nu îi faci semne stăruitoare ca să îți primească aprecierea. Aștepți o pauză firească. Când apare, poți spune doar atât: «Era chiar cartea pe care o căutam. Mulțumesc pentru răbdare.» Dacă trebuie să pleci înainte, poți lăsa vorba pentru următoarea vizită. Nu ai ratat o probă de bunătate. Recunoștința nu trebuie demonstrată pe loc, cu prețul grabei impuse altcuiva.
Poate că răspunsul ei va fi un zâmbet scurt, apoi se va întoarce la lucru. Nu este nevoie să prelungești întâlnirea ca să fii sigur că mulțumirea a avut efect. Ai numit ceea ce ai primit și ai lăsat omul liber să își continue ziua. Cartea pleacă împreună cu tine. La tejghea rămâne loc pentru întrebarea următorului cititor, iar această libertate mică poate fi și ea un fel de a spune mulțumesc.