Jurnal

Jurnal

Însemnări despre recunoștință ca act — și despre întrebarea care o însoțește.

Binele pe care celălalt l-a uitat

Mulțumim pentru urma pe care un gest a lăsat-o în viața noastră, chiar dacă cel care l-a făcut nu și-l mai amintește. Recunoștința nu cere două amintiri identice,…

↗

Un mulțumesc care poate fi citit

Mulțumim nu doar ca să ne exprimăm, ci ca binele primit să fie recunoscut între noi. De aceea, forma mulțumirii merită aleasă după omul care o primește, nu…

↗

Darul unui cântec la fereastră

Mulțumim și pentru binele de care ne bucurăm fără să ne aparțină. Un cântec auzit în treacăt ne învață să primim fără să luăm în stăpânire și fără…

↗

Mulțumirea pentru o promisiune ținută

Mulțumim pentru o promisiune ținută nu fiindcă respectarea cuvântului ar fi un favor, ci fiindcă cineva a avut grijă de încrederea pe care i-am dat-o. Recunoștința recunoaște această…

↗

Anunțul care scutește un drum

Mulțumim pentru timpul pe care cineva ni-l oferă atunci când încetăm să-l tratăm ca pe un spațiu disponibil oricând. Un mesaj trimis la timp recunoaște că ajutorul primit…

↗

Darul unei priviri împrumutate

Mulțumim celui care ne arată un lucru frumos fiindcă, prin atenția lui, primim ceva pe lângă care am fi trecut. Darul nu este lumea pe care o stăpânește,…

↗

Binele cu motive amestecate

Mulțumim pentru un bine primit, nu pentru că am dovedit puritatea tuturor intențiilor celui care îl oferă. Recunoștința poate recunoaște grija fără să renunțe la discernământ.

↗