Jurnal

Jurnal

Însemnări despre recunoștință ca act — și despre întrebarea care o însoțește.

Darul de a face cunoștință

Mulțumim celui care ne face cunoștință cu alți oameni fiindcă își deschide cercul fără să ne ceară să rămânem ai lui. Primim acest dar când îndrăznim să construim…

↗

Mulțumirea nu cere un dulap plin

Mulțumim pentru grija care a ajuns la noi, nu pentru a promite păstrarea fiecărui obiect. Recunoștința poate rămâne între oameni chiar și atunci când lucrurile își găsesc altă…

↗

Darul unui răspuns fără certitudine

Mulțumim pentru un «nu știu» cinstit fiindcă el ne ferește să confundăm încrederea într-un om cu siguranța unei informații. Darul nu este lipsa răspunsului, ci grija de a…

↗

Izbânda are loc pentru ceilalți

Mulțumim după o reușită nu ca să ne negăm meritul, ci ca să spunem adevărul întreg despre drumul până la ea. Efortul nostru și binele primit pot sta…

↗

Pauza pe care o păzim

Mulțumim și atunci când nu mai cerem încă ceva de la omul care ne-a ajutat. A-i ocroti pauza înseamnă a recunoaște că timpul lui nu ne aparține, chiar…

↗

Darul cuvintelor pe înțelesul nostru

Mulțumim celui care ne explică fără să ne micșoreze, fiindcă ne redă posibilitatea de a participa la ceea ce ne privește. Darul nu este doar o informație mai…

↗

Mulțumirea nu este o garanție

Mulțumim nu ca să ne asigurăm că binele se va repeta, ci ca să primim ceea ce s-a întâmplat deja. Recunoștința recunoaște un dar fără să îl transforme…

↗