Jurnal

Jurnal

Însemnări despre recunoștință ca act — și despre întrebarea care o însoțește.

Trupul nu este doar unealtă

Mulțumim pentru ceea ce trupul ne îngăduie să trăim, nu pentru cât produce. Recunoștința devine concretă când grija nu mai trebuie câștigată prin efort.

↗

Telefonul întors cu fața în jos

Mulțumim și prin atenția cu care rămânem lângă cel care ne-a ajutat, după ce nevoia noastră a trecut. Un gest mic, precum lăsarea telefonului deoparte, recunoaște că omul…

↗

Darul unui lucru făcut de mână

Mulțumim pentru un lucru făcut de mână fiindcă cineva s-a gândit la noi în timp ce îl aducea, încet, la existență. Primim nu doar un obiect, ci o…

↗

Când cel care dă mulțumește

Uneori mulțumim celui care primește, fiindcă a făcut loc gestului nostru în viața lui. Nu îi mulțumim că ne-a confirmat bunătatea, ci pentru întâlnirea pe care darul, singur,…

↗

Mulțumirea nu pune etichete

Mulțumim ca să recunoaștem un bine concret, nu ca să închidem omul într-un rol. Când numim gestul în loc să punem o etichetă, primim ajutorul fără să cerem…

↗

Un loc pentru cine gătește

Mulțumim celui care gătește nu doar lăudând mâncarea, ci făcându-i loc să se bucure împreună cu noi de masă. Recunoștința vede omul dincolo de ceea ce ne oferă…

↗

Darul unei chei încredințate

Mulțumim și pentru încrederea prin care cineva ne lasă să avem grijă de ceva prețios pentru el. Primim astfel nu un obiect de folosit, ci un loc real…

↗

De ce mulțumim pentru ploaie

Mulțumim uneori pentru un bine care nu a fost făcut cu intenția de a ne ajuta. În fața ploii care hrănește grădina, recunoștința recunoaște că viața noastră depinde…

↗

Mulțumirea nu cere oameni perfecți

Mulțumim pentru un bine concret, nu pentru perfecțiunea celui care ni l-a făcut. Recunoștința poate recunoaște un gest adevărat fără să ascundă neînțelegerile sau să transforme un om…

↗