Ce facem cu un mulțumesc
Un mulțumesc spus în fugă poate fi inventarul unei existențe dăruite sau elogiul unui scaun. De ce contează ce facem cu el după ce l-am rostit: fiindcă recunoștința…
↗Jurnal
Jurnal
Însemnări despre recunoștință ca act — și despre întrebarea care o însoțește.
Mulțumesc până la urmă
Să ne imaginăm o veste bună primită într-o zi proastă, când singurul răspuns care ne iese e un „bine” sec. De ce contează mulțumirea spusă la două zile…
↗Mulțumesc întâi celui de dinainte
Un bine care ajunge la noi trece, aproape mereu, prin mâinile mai multora, iar noi mulțumim doar ultimului om din fir. De ce merită numit și cel de…
↗După ce darul s-a stricat
Un dar stricat ridică o întrebare pe care gestul reușit o ascunde: mai mulțumim pentru ceva ce nu mai există? Mulțumim poate nu pentru lucru, ci pentru faptul…
↗Mulțumesc, fără să știu ce urmează
O promisiune veche și o promisiune nouă pot suna la fel, dar una e viață, cealaltă e doar ecou. De ce mulțumim pentru un om de la care…
↗Nota de pe pungă de pâine
O remarcă scrisă de mână pe o pungă ar putea însemna „ți-am adaptat comanda” — adică un dar. Să ne imaginăm, însă, că însemna „am făcut ca de…
↗Mulțumit de ce era datorat
Un serviciu datorat, făcut bine, poate fi primit cu plăcere — iar plăcerea aceea seamănă cu recunoștința. De ce le ținem deosebite: ca mulțumirea să nu fie socotită…
↗Mulțumesc celor care nu sunt de acord
O corectură făcută de un străin la o partidă de șah arată o diferență pe care recunoștința o poate face: între a primi o observație și a semna…
↗Mulțumesc de la capătul holului
Uneori cineva nu ne ajută cu nimic, dar rămâne în preajma necazului nostru. Mulțumim pentru prezența care nu s-a transformat în soluție, nici în debit.
↗Puntea dintr-o singură scândură
O scândură pusă peste un șanț nu e un cadou și nimeni nu ți-o dă: cineva doar lasă ceva folositor la îndemâna oricui. De ce mulțumim și atunci:…
↗